luni, 17 martie 2014

"Nemţii" lor şi "descurcăreţii" noştri

Pentru mulţi dintre mioriticii noştri băştinaşi, marile frâmăntări ale vecinilor sau celor mai de aiurea, secătuirea buzunarelor de către numeroşii şi nesaturaţii bureţi ai birurilor guvernamentale ori flegmarea publică a unor personaje care ,prin strădania minţii şi talentului, au pus un grăunte în brazda destul de bolovănoasă şi aridă a inteligenţei naţiei, lasă urma vântului printre crăcile pomilor fără rod. Pentru aceşti compatrioţi, mai ales pentru disciplinaţii şi freneticii abonaţi la noianul ofertelor festiviste, al tigăilor electorale sau iahniei şi micilor "moca", toate aceste zbateri şi convulsii exterioare pălesc în faţa dramoletelor, "tragediilor piperene" ori "cataclismelor" prin care trec siliconatele şi botoxatele neamului...prost.Astfel, pusă pe talerul "naturelului simţitor" al Ziţelor, Miţelor şi Titircilor naţionali, drama ucrainiană e un moft, comparativ cu jalea ce a prins, precum slinoasa mătase a broaştei un nefericit şi bezmetic mormoloc, poporul suferind pe altarul caznelor puşcăriaşului Jiji, "victimă" a "odioasei dictaturi" ce nu-i permite plăpândului o permisie de vreo două-trei luni, cât să mai dea bisericosul încarcerat vreo donaţie, ceva. Doar, vin sărbătorile, iar liota pomanagiilor şi-a rezervat din timp locuri la poarta "palatului". Şi, pentru că, potrivit şi sforăitoarelor lor enunţuri, sunt emanaţii sufragiului şi al "boborului" votant, nici falanga gureşă a aleşilor nu a ratat ocazia de a ieşi , mai dihai decât gândacii de bucătărie când se aprinde lumina, recitând ,electoral şi din toţi bojocii, puerila şi ipocrita poezie a "martirului Gică", liderul celui mai nou "dream team" al puşcăriaşilor patriei ,lot "selecţionat" cu grijă şi după multe "observări" de către "scouterii" în robe. Cum era şi de aşteptat, dat fiind predictibilitatea talentosului de a se băga precum musca în laptele populismului,printre "recitatorii" de frunte s-a regăsit şi întâiul plastograf al spaţiului carpato-dunăreano-pontic, personajul cu pricina fiind dispus să spele cu propriile-i lacrimi de crocodil "emblema" maculată a fostului fotbalist Gică, ajuns, prin "merite" personale, coleg de celulă cu alte pitoreşti neamuri ale coloratei şi gălăgioasei "familii a fotbalului", de la plângăciosul cofetar, Copos, până la "smardoii" Mimi şi Giovani. Desigur, aflate în faţa unui asemenea festin, bocitoarele "profesioniste" şi cele de ocazie nu se dezlipesc de masa cu asemenea"trufandale", deplânsul Adelu fiind,deja, o tristă şi vagă amintire, zilnicele şi nesfârşitele tele-lăcrămaţii , indignări şi jeluiri fiind giulgiu care acoperă toate celelalte năzbâtii şi boacăne rupătoare de buzunare ale reâncarnatului, prin votul majoritar al cadânelor parlamentare, cadavru guvernamental pontac. Şi, în vreme ce "descurcăreţii" noştri, atât atârnătorii de pulpana financiară a guverrnanţilor, cât şi cei agăţaţi mai abitir decât o căpuşe de un maidanez de ciolanul puterii şi al bugetului, asudă de nervi şi emoţie în speranţa vreunei graţieri prezidenţiale sau al întrupării legislative a "pohtei" amnistiei şi graţierii, la o azvârlitură de băţ, în ţara "băsistei Angela", nişte judecători "fără inimă şi orientare" au cutezat să arunce după gratii, după un proces de numai 4 zile,nu aproape 7 ani ca la noi, o veritabilă, nu gonflată precum Gicuţă al nost,legendă a fotbalului teutonic, Uli Hoeness, pre numele său, şeful clubului actual campion al Europei, Bayern Munchen, şi, chiar el, fost campion mondial şi european cu naţionala Germaniei. Ba, mai mult, dovedind că, neamţu-i neamţ şi-n pielea goală,proapătul puşcăriaş,Uli Hoeness, a refuzat să facă apel şi s-a prezentat, plin de demnitate, la locul recluziunii. Asta, în timp ce plângăcioşii noştri, sub ochii înlăcrimaţi ai fruntaşilor guvernanţi şi ai multor guvernaţi, se dau cu târtiţele de pâmânt şi îşi sleiesc puţina zestre neuronală în jalbe şi bocete indecente proclamându-se nevinovaţi şi cerându-se  acasă pe motiv că e frig în odaie şi au apă caldă  doar 2 zile pe săptâmână.( cam ca la Dorohoi sau Petroşani). Deh! dacă aveam şi noi mai mulţi "nemţi" şi mai puţini "descurcăreţi", poate nu mai dădeam "copy paste" la sărăcie. DE toate felurile!  Aşa, parafrazându-l pe eternul nenea Iancu, suntem  "descurcăreţi" mulţi, dar norocul e puţin!